Alegerea îţi aparţine!

Ca să scrii despre Dumnezeu nu ai nevoie de cuvinte potrivite, ci ai nevoie de sentimente pe care să le pui în slujba aproapelui...

“Ne mântuim prin har, credinţă şi fapte bune..”; “Ne mântuim într-o secundă"- sunt vorbe pe care le auzim pretutindeni: la ora de religie, la Sfânta Liturghie sau în familie. Dar aceste simple vorbe trebuie să părăsească spaţiul dialogului, să fie mai întâi înţelese şi apoi interiorizate.

Aşa cum la vârsta de un an copilul învaţă să facă primii paşi, iar apoi prin exerciţiu reuşeşte să meargă ..tot astfel adultul trebuie să înveţe ce însemna “te iubesc “ - nu trebuie doar rostite aceste două cuvinte ci iubirea spusă trebuie dovedită prin gesturi atât de mici dar care pot însemna atât de mult. Cuvintele te rog şi mulţumesc aparent - doar două cuvinte, în esenţă sunt cuvintele pe care orice persoană se bucură să le audă... Ce păcat însă că tinerii uită mult prea repede ceea ce învaţă mult prea greu.

- Tinere, ţi-ai pus vreodată întrebarea: “Când i-ai zis ultima oară mamei tale că o iubeşti?

- Tinere, când i-ai zis ultima oară tatălui tău: “Tată, ce dor mi-a fost de tine!”?

- Tinere, când i-ai zis ultima oară bunicului/bunicii cuvintele “te rog” sau “mulţumesc”?

Avem treburi mai importante, dar de fapt, ne umplem timpul cu banalităţi vrem să fim ”cineva” dar suntem un banal “nimeni” atâta vreme cât nu ştim să le arătăm adevăratele sentimente celor din jurul nostru! Preferăm să spunem două cuvinte din tastatură în loc să le demonstrăm celor din jurul nostru că nu suntem o generaţie a pierzării, că nu suntem nişte vagabonzi internautici! Trebuie să arătăm că avem şi noi valori morale!

Suntem prea orbi, prea surzi, prea muţi, prea indiferenţi de tot şi toate şi mai ales suntem indiferenţi faţă de Dumnezeu...

Doamne cum poţi suporta sutele de păcate pe care le comitem zilnic voluntar sau involuntar?!

(Annes)

preluare ortodoxiatinerilor.ro

Paradoxul Vremurilor noastre

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem cladiri mai mari dar suflete mai mici;

autostrazi mai largi dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult dar avem mai putin; cumparam mai mult dar ne bucuram tot mai putin.

Avem case mai mari dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii dar mai putin timp;
avem mai multe functii dar mai putina minte,
mai multe cunostinte dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina dar mai putina sanatate.

Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.

Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta dar nu cum sa ne facem o viata,
am adaugat ani vietii si nu viata anilor.

Am ajuns pâna pe luna si înapoi dar avem probleme când trebuie sa traversam
strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari dar nu si mai bune.

Am curatat aerul dar am poluat solul.
Am cucerit atomul dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult dar învatam mai putin.
Planuim mai multe dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim dar nu si sa asteptam.

Am construit mai multe calculatoare sa detina mai multe informatii sa
produca mai multe copii ca niciodata dar comunicam din ce în ce mai putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete;
oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.

Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica
folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri
supraponderale si pastile care îti induc orice stare de la bucurie, la liniste, la moarte.


Sunt niste vremuri în care sunt prea multe în vitrine dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta scrisoare si în care poti
decide fie sa împartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj.

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca
acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine.

Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru ca
aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "Te iubesc" prietenului si persoanelor pe care le îndragesti,
dar mai ales sa o spui din inima.
O sarutare si o îmbartisare vor alina durerea atunci când sunt sincere.

Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa pretuiesti acel moment
pentru ca într-o zi acea persoana nu va mai fi lânga tine.

Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.


Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati.

Lipsa rugaciunii

Slujbele bisericesti…interminabilele slujbe ore intregi de cantece si dialoguri greoaie…cum sa-mi placa?
Aceasta atitudine pare sa fie raspandita foarte mult in randul tinerilor si pare a fi o piedica in calea lor spre biserica, mai ales intr-un secol in care lucrurile evolueaza atat de alert incat ceea ce este la moda azi maine va fi aruncat la gunoi, si tot acest haos naste plictiseala si goana perpetua dupa ceva nou si iarasi nou,
Neo-protestantismul a venit pe piata cu oferte care mai de care mai atragatoare ale credintei, instrumentatie sofisticata, versuri crestine puse pe linii melodice lumesti proiectate in paint pont , seri de tineret cu aer de discoteca si fara urma de duhovnicie, tabere imbibate in manele “crestine” etc. toate acestea ii fac pe unii tineri sa li se para mult mai atragator mediul neo-protestant decat “anacronica ortodoxie”

Ce nu intelegem multi dintre noi este ca orice predica, orice evanghelizare, orice seara de tineret cu muzica pe gustul vremii, nu fac nimic fara rugaciune
Lipsa rugaciunii din viata crestinilor este pentru suflet echivalentul lipsei de oxigen pentru trup, practic fara rugaciune sufletul este mort
Fara rugaciune suntem lipsiti de Duhul Sfant, deoarece Duhul nu se salajluieste in om doar daca acesta-l cere, iar fara Duhul Sfant suntem lipsiti de credinta si fara credinta este cu neputinta sa ne mantuim deoarece dupa cum ne spune apostolul Pavel, credinta, facerea de bine, blandetea, infranarea , curatia etc sunt roade ale Duhului Sfant( Galateni 5)
Ne-a fost harazit sa traim intr-o lume in care consumismul a devenit o religie practic daca nu consumi cu sau fara rost, nu existi, un predicator spunea odata “90 % din timpul nostru in petrecem ingrijindu-ne pentru hazna”
O, daca mancam de 3 ori pe zi sa ne si rugam de 3 ori pe zi macar sa contrabalansam grija pentru trup cu cea pentru suflet
Biserica tocmai pe acest rationament a randuit sfintele slujbe, si anume pentru crearea legaturii cu Dumnezeu, deoarece fara rugaciune nu putem avea o relatie cu Dumnezeu, cum si in familie sau in societate nu putem avea o relatie cu ceelalti, fara comunicare, ori rugaciunea nu e altceva decat comunicarea directa cu Dumnezeu
Sfanta Liturghie este 90% rugaciune, inchinare si doar 10 % predica, nu ca predica ar fi rea dar fara rugaciune nu se ridica cu nimic mai presus de o prelegere de seminar
Inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu, spunea Imparatul Solomon, iar inceputul credintei in Dumnezeu este rugaciunea. Amin

Nu l-am vazut pe Dumnezeu

-Nu l-am vazut pe Dumnezeu dar in fiecare dimineata soarele Lui ma mangaie cu razele sale
-Nu l-am vazut pe Dumnezeu dar in fecare zi ii vad prin ochii pe care mi i-a zidit, creatia Sa
-Nu l-am vazut pe Dumnezeu dar in fiecare clipa ii simt binecuvantarea pe care si-o revarsa peste mine si grija pe care mi-a purtat-o inca de la venirea mea pe lume, daruindu-mi parinti care sa ma ingrijeasca, casa unde sa stau, masa unde sa mananc si pat unde sa dorm

-Nu l-am vazut pe Dumnezeu dar imi da in fiecare zi painea cea de trebuinta prin faptul ca m-a zidit integru cu putere de munca si intelepciune ca sa pot sa scot din pamant painea care ma intareste

-Nu l-am vazut dar in fiecare zi ii calc pamantul pentru ca in milostivirea Sa mi-a dat picioare sanatoase sa pot umbla pe cai bune chiar daca adesea umblu pe cai gresite

-Nu l-am vazut pe Dumnezeu dar zi de zi, ceas de ceas, clipa de clipa ma bucur de tot ce-i in jurul meu pentru ca m-a zidit cu intelepciune si a zidit in jurul meu binecuvantarea Sa

Doamne cat de des uitam sa ne bucuram de lucrurile Tale si cat de usor uitam de prezenta Ta

Cultul Divin public

Conlucrarea spirituala publica nu e altceva decat raspunsul chemarii hristice la unirea si contopirea intr-un singur Trup tainic, a madularelor Bisericii , o unire asemanatoare unirii Treimice , mai multe madulare unite insa intr-o singura substanta
O initiere a fiintei omenesti ,a unei forme de viata de pe aceasta planeta spre o cale a desavarsirii a unirii tainice si a rezidirii rostului celui dintai, o cale spre regasirea identitatii divine a suflarii de viata prezenta in om
Partasia comuna in cultul public al Bisericii atrage dupa sine impartasirea din Duhul care-L descopera in inimi pe Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, dealtfel singura modalitate valida prin care fiinta cu radacini adamice poate ajunge la cunostinta reala a Creatorului si poate depasi stadiul de vietate descoperindu-l pe cel de fiinta, care intregeste sangele vital din punct de vedere biologic cu suflarea divina plamadita in Eden, vitala din punct de vedere sufletesc
Dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, spune Domnul, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor" (Matei 18, 19-20). Prin aceste cuvinte Dumnezeu consfinteste pentru vesnicie cultul public crestin care transcede granitele acestei lumi desavarsindu-se in imparatia cerurilor unde, in viziunea prorocului Isaia are loc plinatatea comuniunii liturgice

Infatisarea ortodoxa a cultului public se materializeaza cel mai concret in slujirea sfintei Liturghii care nu este altceva decat transpunerea eterna repetitiva dar totusi mereu unica a Cinei euharistice din odaia discreta unde Cuvantul s-a impartasit realmente in chip material ucenicilor coplesiti peste masura si confuzi in ceea ce priveste identitatea Celui pe care-L numesc Invatator
Cina transpusa in cultul public crestin de catre prima comunitate a sfintilor devine culmea cea mai inalta a trairii duhovnicesti contopind echilibrat lauda, inchinarea, multumirea si jertfa datatoare de viata izvorata pentru prima data din Golgota si transpusa pentru veacuri pe masa altarului care devine in chip tainic golgota, mormant si scara catre cer

Intelegand unirea testamentelor revelate prin Duhul Sfant de-a lungul desfasurarii planului divin al rezidirii omului, Biserica continua exemplul veterotestamentar al laudelor in cultul divin public, astfel timpul extra liturgic devine tot un timp de rugaciune si zidire duhovniceasca, prin cele sapte laude si o continuare a intalnirilor apostolice din templu , sinagoga sau case partculare.
Numarul sapte nu este intamplator plasat in dreptul laudelor ci a fost revelat prin psalmistul David care in psalmul 118 spune: De sapte ori in zi Te-am laudat”
Luand aminte la indemnul Mantuitorului , cele sapte laude nu sunt altceva decat timpuri de priveghere implinind in adevar cuvantul :
drept aceea privegheati, ca nu stiti ziua, nici ceasul cand va veni Fiul Omului” (Matei 25, 6-13).

Participarea la cultul divin public este esentiala , existentiala putem spune in procesul induhovnicirii si indumnezeirii omului, deoarece prin cele trei functii ale cultului public ((latreutică, harismatică şi învăţătorească).acesta raspunde dorintei credinciosului de adorare a Creatorului implinindu-si sentimentul religios zidit in suflet inca de la zamislire, il umple cu puterea mangaietoare a Duhului fara de care orice tentativa de a deveni credincios este sortita esecului deoarece dupa cum afirma Pavel, apostolul neamurilor, nimeni nu poate ajunge la cunostinta adevarului hristic decat prin Duhul Sfant, apoi ii raspunde ratiunii credinciosului , ratiune care pe langa suflet i-a fost daruita pentru a-l diferentia de vietatile create alaturi de el la intemeierea lumii, impartasindu-l din Cuvantul care s-a facut trup si s-a salajluit in lume ca prin lumina paradisiaca izvorata din Propria-i Fiinta, sa-si ridice creatia la statusul primordial de cununa a intregii zidiri divine

Si daca nu exista....

Se zice ca satana are trei minciuni majore, 1 ca Dumnezeu nu exista. 2 ca el nu exista. 3 ca nu exista viata dupa moarte
Sa facem un exercitiu de imaginatie, sa presupunem prin absurd ca nu exista viata de dincolo, ce tragedie, ati spune, ce nenorocire, pentu ce ne mai zbatem pentru ce mai postim pentru ce ne mai rugam? etc
Binecuvantarea credintei este atat de mare incat trairea vietii in jurul ei aduce beneficii chiar si daca prin absurd n-ar exista viata dupa moarte!
Si a le luam pe rand
Oare poti spune ca ti-ai ratat viata pentru ca n-ai rezemat usile carciumelor, sau nu ti-ai pierdut noptile in discoteci, sau baruri pline de fum, vulgaritate si imoralitate?
Oare poti spune ca ti-ai ratat viata daca la batranete esti ferit de ciroza pentru ca n-ai fost prieten cu alcoolul? Oare poti spune ca ti-ai ratat viata daca ai avut o conduita morala ,respect de sine si de ceelalti, coloana vertebrala si rationament nealterat de aburii cazanelor?
Sa-ti fi irosit viata deoarece credincios fiind, nu ai inhalat ani la rand cele peste 4000 de substante chimice majoritatea cancerigene din tigari?
Sa-ti fii ratat viata deoarece te-ai ferit de sarcini nedorite, de boli cu transmitere sexuala. De rusinea si condamnarea sociatatii, pentru ca ai hotarat sa te feresti de desfranare?
Sa-ti fi trait viata in zadar deoarece ai refuzat sa privesti ani in sir zi de zi, cele mai spurcate imagini pornografice, deoarece conduita ta iti sugera sa nu te lasi biruit de ceva?
Sa fi trait fara rost pentru ca nu ti-ai adunat averi ilicite, n-ai furat de la locul de munca, nu ti-ai inselat partenerii de afaceri sau n-ai dereglat cantarul cu care vindeai la piata, pentru ca principiile tale morale iti sugerau sa nu furi?
Sa fii trecut prin viata degeaba deoarece in loc sa calci peste cadavre pentru a iesi in fata, in loc sa-ti afisezi orgoliul pe frunte, in loc sa te lupti sa fi tu pe primul loc, ai preferat sa mangai pe cel sarman sa saturi pe cel flamand sa imbraci pe cel gol, ai preferat sa te afli mai degraba intr-o casa de jale decat intr-o casa de bucurie doar pentru ca principiile tale te indemnau sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti?
Intradevar o viata irosita….
Sa fie chiar asa?
Cuvantul lui Dumnezeu ne spune
“Lucrarea neprihănirii va fi pacea, roada neprihănirii: odihna şi liniştea pe vecie” (Isaia 32.17)

Blaise Pascal spunea :”Daca cred in Dumnezeu si El nu exista nici eu nu pierd nimic nici cei ce-mi contesta credinta nu castiga nimic la final
Dar daca cred si El exista, atunci la final eu castig totul si ei pierd totul”

Opreste-ti idolul

E acolo la loc de cinste, pus ca pe un piedestal, si esti gata sa te prosterni inaintea lui de cum ai intrat in casa, este el, idolul tau, calculatorul sau televizorul, cand te pui in fata lui, te deconectezi de lumea reala, te rupi, de present si te contopesti cu acest idol al tau, te supui lui si el te subjuga
Este gata sa–ti umple sufletul cu toata murdaria, gura lui este asemenea portilor iadului, aducandu-ti in casa, curvia, murdaria, desertaciunea, uraciunea, dispretul, indiferenta, hotia, crima, si tu te inchini lui, te dedici in totalitate lui, nu mai auzi glasul celor dragi pentru ca el e dat prea tare, pentru ca el ragneste prin difuzoare toata desertaciunea lumii si te subjuga, intreaga ta viata se roteste in jurul acestui idol, nu te poti despartii de el, pentru ca e dumnezeul tau, si simti in permanenta nevoia sa te inchini lui,
Cand auzi pomenindu-se Numele lui Dumnezeu te tulburi deoarece idolul tau ti-a poruncit sa nu pomenesti decat numele curvelor, depravatilor, hotilor, criminalilor, ti-e rusine de Numele Lui pentru ca idolul tau nu este de acord cu El,
E timpul sa-ti opresti idolul urmand Cuvantul lui Dumnezeu care spune :
Şi urâciunea idolească să n-o duci în casa ta, ca să nu cazi sub blestem, ca ea. Fereşte-te de aceasta şi să-ţi fie scârbă de ea, că este blestemată".(Deuteronom 7:26)

Sa nu fie prea tarziu

. Să ne temem, deci, ca nu cumva, câtă vreme ni se lasă făgăduinţa să intrăm în odihna Lui, să pară că a rămas pe urmă cineva dintre voi. (Evrei4:1)


Planul divin al inobilarii omului este acela de a-l incununa cu marateia dumnezeirii, in istoria milenara avem printre sute de evenimente, un eveniment de o importanta cruciala, si anume crucificarea lui Iisus Hristos
Intre zadarniiciile si zbuciumile vietii noastre vremelnice, avem un exemplu radical vorbind al trecerii de la fiinta biologica la fiinta spirituala, si cum spiritualitatea nu traieste fara jerfta, avem exemplul suprem de jertfa, si inca o jertfa nevinovata, facuta nu din obligatie ci din dragoste,
Acestesi jertfe suntem chemati sa-i fim partasi, acestei iubiri suntem chemati sa-i fim urmatori,
Noi insine suntem chemati sa fim hristosi in vorbele noastre, in comportamentul nostru, in faptele noastre si in vietuirea noastra,
Pentru ca daca consideram ca suntem doar niste animale, nepasarea este decalogul nostru, dar daca simtim ca suntem chipul lui Dumnezeu, suntem responsabili de faptele, vorbele, miscarile si actiunile noastre, si dupa cum spune poetul

Aş vrea Iisuse scump a Ta comoară
De mângâieri pe veci
Să-mi dăruieşti;
Aş vrea ca-n mine
Tot ce-i vechi să moară,
Ca Tu să faci din mine ce doreşti."

, Domnul Iisus Hrstos sa ne ajute ca prin harul Lui si truda noastra sa ne modelam dupa voia Lui

"

Ateismul...?!...??

Studiind indeaproape fenomenul ateist ma minunez de fiecare data cand ma izbesc de "inalta " gandire "logica" de care dau dovada
Pe langa faptul ca a fi ateu este egal cu a fi omniscient, adica a fi in posesia tuturor raspunsurilor si tainelor universului astfel incat sa inlaturi orice ipoteze si sa ramai ancorat in ideea aparitiei accidentale si total intamplatoare a spatiului, timpului si vietii, cu alte cuvinte a accepta doar o forma de cunoastere , pe orizontala, excluzand-o pe cea verticala, apare superficialitatea cu care este tratata religia si teologia
Cand un om care se doreste intelgent, limiteaza intreaga gandire teologica la o suma de mituri cu serpi vorbitori si carute de foc zburand prin cer, ne dam seama de "seriozitatea" si "profunzimea" gandirii lui asupra lucrurilor duhovnicesti
Cand tot ce tine de spiritualitate este privit si filtrat prin logica seculara duce la un nonsens asemanator tratarii sentimentelor de iubire dintre un baiat si o fata demonstrate prin teoreme matematice
Problema consta in faptul ca spiritul nu poate fi explicat de lut, ca inalta spiritualitate poate fi explicata doar prin trairea ei si doar printr-o experienta sufleteasca care te face sa simti atingerea divina, aceste lucruri nu le poti intelege excluzand din start spiritualitatea, divinul, credinta, la fel cum nu poti rezolva o ecuatie neluand in seama formula standard de rezolvare
Ori niciodata un ateu nu va putea intelege credinta in Fiul Lui Dumnezeu, nepracticand-o, dinafara nu se poate intelege si simtii, dinafara pare nebuna deoarece" cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. (I Corinteni 1:18)

Fara unirea cu Dumnezeu este cu neputinta sa-L cunosti deoarece El se descopera doar in sufletele care-L cer,
Una din conditiile mantuirii este credinta deoarece dupa cum spune Scriptura "Fără credinţă, dar, nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că Se face răsplătitor celor care Îl caută. (Evrei 11:6)
Daca Dumnezeu s-ar arata inaintea oamenilor in toata splendoarea Lui n-ar mai exista credinta, pentu ca oamenii vazandu-l i s-ar inchina, dar astfel Dumnezeu i-ar obliga intr-o oarecare masura pe oameni sa creada in El, ori in atotstiinta Sa, El nu trece niciodata peste liberul arbitru si lasa la latitudinea fiecarei persoane sa-L accepte sau sa nu-L accepte, El s-a aratat in Trup la vremea hotarata si a propovaduit Evanghelia spre iertarea pacatelor si spre mantuirea tuturor celor ce vor crede

Dar dupa cum aminteam, o credinta nu poate fi rodnica decat prin practicarea ei, ori practicarea ei se face prin cererea Duhului Sfant deoarece doar prin Duhul Sfant putem marturisi ca Iisus Hristos e Domnul (I Corinteni 12:3) si doar prin Duhul Sfant putem dobandi o crednta adevarata caci dupa cuvantul Sf Apostol Pavel " roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm(Galateni 5:22-25)

Duhul Sfant este cel care lucreaza credinta in noi, este Cel care ne sfinteste, Cel care ne inspira , Cel care ne povatuieste si fara o umplere cu Duhul Sfant, prin partasia cu Sfintele Taine , e cu neputinta sa credem, e cu neputinta sa fim crestini, e cu neputinta sa-L simtim si sa-L gustam pe Domnul si vom cadea degraba in mrejele amagitoare ale lumii dandu-ne intelepti desi suntem nebuni dupa cum zice Apostolul Pavel"Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni. (Romani 1:22)"
Dar Dumnezeu a luat partasia vietii de la cei ce s-au crezut intelepti si a dat-o pruncilor pentru a arata desertaciunea lumii caci ascunzand de cei intelepti revelatia, a descoperit-o celor simpli dar curati la inima dupa cum spunea Mantuitorul "Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, căci ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. (Matei 11:25) Caci intelepciunea se dovedeste dreapta prin faptele si cugetele ei (Matei 11:19)
Iar atata timp cat vom avea o intelepciune spirituala si o cautare prin duh a lui Dumnezeu , vom intelege voia Lui, dar cat timp vom cauta intelegerea Lui prin trup, vom orbecai ca niste oi fara pastor fara sa stim unde mergem si ce cautam

O tara de “oameni buni”

* 22.178.906 avorturi, făcute în intervalul cuprins între 1958 şi 2008
* 21.504.442 de locuitori, populaţia României în 2008, conform datelor oficiale
* 1957- legalizarea avorturilor
* 1965 – record absolut la întreruperi de sarcină – 1.115.000



O tara de criminali spune ca Dumnezeu este rau.

O tara cu mainile pline de sange doreste sa se indreptateasca inaintea lui Dumnezeu.

Oameni buni?!?!

Furtul, inselaciunea, minciuna oare cati acuzati mai aduce inaintea Judecatorului?

Si inca te consideri un om bun…

preluat de pe http://ateilor.wordpress.com/

Cat de parasit esti Doamne

Cat de parasit esti Doamne
In preasfantul Tau Altar
Unde Tu-i astepti pe oameni
Viata sa-le-oferi in dar

Cand si cand doar cate unul
Se apropie de Altar
De-Ti inalta o rugaciune
Si te lasa singur iar

Tu singur plangi si azi Hristoase
La miez de noapte-n Ghetsimani
Iti plang afara ucenicii
Inconjurat esti de dusmani

Patrunsu-ti-au in casa furii
Si-au profanat si-au pustiit
Si multi crestini de-ai Tai Hristoase
Demult cu dansii s-au unit

Ti-e plin de neghina ogorul
Si grau-i aruncat si smuls
Si multi dintre ai Tai Hristoase
De nepasare s-au patruns

Ti-s oile pierdute toate
Pe multe si pe rele cai
Patruns-au lupii intre ele
Si dorm adanc pastorii Tai

De-ar fi sa vi acuma Doamne
Nu-n miez de noapte, ci-n amiazi
Din cati ai pus Tu sa vegheze
Nu stiu de-om fi vre-o unul treaz

Veniti...

Iubirea Lui Dumnezeu fata de creatia Sa neascultatoare a fost atat de mare incat era cu neputinta ca El sa o lase prada pierzarii si mortii

In nemarginita-I dragoste, Tatal Ceresc a trimis la vremea horatata de pronia Sa divina, pe Fiul Sau Unul Nascut pentru a reface o legatura rupta prin neascultarea primilor oameni

Mantuitorul s-a facut pe Sine Miel de jertfa pentru ispasirea pacatelor intregului neam omenesc si in acelasi timp Usa si Cale spre unirea si refacerea in om a chipului celui dintai dat lui de Creator
A luat asupra Lui intraga vina a omenirii, intregul pacat si si-a asumat plata pentru acestea
Iubirea Lui jertfelnica ne-a redat posibilitatea intalnirii cu Tatal Ceresc si adevaratul sens al vietii

Unsul Lui Dumnezeu ne-a deschis usa spre odihna si plata cuvenita umblarii noastre in credinta, Chemarea Lui atat de duioasa rasuna si azi “Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.”(Matei 11:28)
Intradevar Hristos ne cheama la odihna Lui , turma Lui trebuie sa se intregeasca cu fiecare dintre noi, El, Pastorul Cel Bun dupa cum spune, are multe oi pierdute pe care in mare-ai iubire vrea sa le aduca sub obladuirea divina spre pasunea vietii vesnice
Veniti asadar in turma Lui pentru a va gasi odihna sufletelor voastre

Mergeti..

Intaia oara Mantuitorul ne spune “veniti” apoi odata veniti ne spune, “mergeti” pare un paradox dar nu este, odata primita binecuvantarea, harul si darul Duhului Sfant fiecare din noi trebuie sa ne facem mesageri ai Lui , sa-L marturisim fara rusine ca sa fim gasiti ne-rusinati in fata Tronului in ziua cea neinserata a vesnicei domnii a lui Hristos
Pentru ce dupa cum El insusi ne spune “Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acesta şi Fiul Omului se va ruşina, când v-a veni întru slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.(Luca 9:26)

Asadar faceti-va marturisitori a lui Hristos, mergeti si spuneti tuturor cat bine va facut voua Dumnezeu, povestiti despre mangaierea adusa prin credinta, despre statornicia data de increderea in Fiul lui Dumnezeu, vestiti tuturor , Indemnul la propovaduire vine foarte clar din gura Mantuitorului “Ceea ce vă grăiesc la întuneric, spuneţi la lumină şi ceea ce auziţi la ureche, propovăduiţi de pe case.(Matei 10:27)

Nu este usor, El nu ne trimite la usor ci la greu, dar dupa cum insusi ne spune, intelepciunea si blandetea ne vor fi de folos, iar Duhul Sfant va grai in ziua aceea pentru noi
Fratilor dupa cum spune Sfantul Apostol Pavel, noaptea este pe sfarsite nu intarziati sa vorbiti despre Domnul, nu va rusinati de El ca sa nu fiti gasiti in ziua aratarii Sale ca niste slugi netrebnice care v-ati lasat biruiti de puterea celui rau,
Secerisul este mult, seceratorii sunt putini , asadar puneti mana pe seceri si secerati sufletele din ogorul pacatelor aducandu-le in hambarul duhovnicesc unde se vor putea hrani inadins cu Hristos