Adevaratul Post

Postul acela este adevărat care este prezent în toate, pe toate le curăţeşte şi pe toate le vindecă. (Sfântul Grigorie Palama) Ne aflam in Postul Pastelor in postul eliberarii, daca e sa ne luam dupa etimologia cuvantului Paste-trecere-eliberare Cu tot secularismul accelerat si ateismul afisat ostentativ in societate, oamenii inca mai respecta intr-o oarecare masura postul, Daca e sa ne luam mai ales dupa varietatea produselor de post prezentate de marile lanturi de supermarketuri si dupa vanzarea acestora, sentimentul abtinerii inca mai este prezent in societate Insa problema consta ca majoritatea covarsitoare a populatiei isi limiteaza postul la un pate vegetal dar asta nu face din post decat un regim alimentar, ori ideea de post nu e aceea ca anumite mancari ar fi pacatoase ci aceea a cumpatarii, a cumpatarii in toate, postul cel adevarat este cel prezent in toate si daca ne-am angajat in aceasta perioada binecuvantata sa ne cumpatam atunci trebuie sa ne cumpatam in toate, in mancare in bautura, in vorba, in fapta in gandire, in actiune, in intreg modul nostru de a fi, postul in sine nu este un scop ci un mijloc de a atinge un scop, iar in aceasta perioada suntem chemati ca sa atingem scopul dezbracarii de patimi, scopul spalarii sufletului , scopul curatirii si disciplinarii mintii, a faptelor, a gandurilor, a vorbelor Daca v-ati angajat in aceasta perioada in cumpatare fiti dar cumpatati in toate, umblati curati ca lumina zilei nu fiti superficiali, nu fiti farisei, fiti desavarsiti pentru ca Hristos ne indeamna sa fim asa, si duceti pana la inviere un post desavarsit un post prezent in toate, astfel in noaptea luminii veti primii gloria invierii cu sufletele spalate!

Ochiul care vede totul

Sunt lucruri in viata de care ti-e rusine si n-ai vrea sa stie prea multa lume despre ele pentru ca nu-i asa, e mai bine sa fi intr-o lumina buna inaintea oamenilor

Nu stiu daca unul dintre noi ar putea afirma ca nu tine ascunse anumite lucruri si fapte personale despre care ar vrea ca nimeni sa nu afle, nici macar cei mai apropiati Oare de ce? Nu tocmai pentru faptul ca sunt lucruri uracioase? Oare nu lucrurile necuviincioase se fac la intuneric si in umbre? Oare nu faptele de rusine se fac prin parti latrualnice si nu la lumina? Evident ca da, fiecare purtam pe umerii nostrii greutatea unor fapte ascunse de care ne e rusine si sa pomenim si totusi continuam sa le comitem Dar exista un Ochi care vede tot si stie tot, e ochiul Lui Dumnezeu, El stie ce ai facut aseara in intimitatea camerei tale chiar daca ai inchis usa si ai stins lumina, El stie ce siteuri cercetezi zi de zi chiar daca stergi istoricul, El stie cand inseli la cantar la piata, cand nu dai restul corect, cand iti bagi mana in bani necuveniti cand iei lucruri de la serviciu dosite cu grija in geanta, cand profiti subtil de bunatatea celor din jur cand iti minti mama si ii iei bani din portofel, cand ii spui sotiei ca stai peste program la serviciu cand tu sti ca nu-I asa si lista poate continua Chiar daca pari bun si de cinste in fata oamenilor, esti tot acelasi om care uitandu-te dimineata in golinda vezi cum te apleaca tot mai mult patimile de care esti cuprins, lacomia, ignoranta, superficialitatea, mandria, si iti dai seama ca toate acestea ti-au inegrit sufletul si ti-e atat de greu sa te regasesti Revino-ti !! faptele necuviincioase se fac in intuneric, faptele de cinste se fac la lumina, incearca sa-ti traiesti viata la lumina nu in umbre, pe fata nu in ascunzisuri!!!

Alegerea îţi aparţine!

Ca să scrii despre Dumnezeu nu ai nevoie de cuvinte potrivite, ci ai nevoie de sentimente pe care să le pui în slujba aproapelui...

“Ne mântuim prin har, credinţă şi fapte bune..”; “Ne mântuim într-o secundă"- sunt vorbe pe care le auzim pretutindeni: la ora de religie, la Sfânta Liturghie sau în familie. Dar aceste simple vorbe trebuie să părăsească spaţiul dialogului, să fie mai întâi înţelese şi apoi interiorizate.

Aşa cum la vârsta de un an copilul învaţă să facă primii paşi, iar apoi prin exerciţiu reuşeşte să meargă ..tot astfel adultul trebuie să înveţe ce însemna “te iubesc “ - nu trebuie doar rostite aceste două cuvinte ci iubirea spusă trebuie dovedită prin gesturi atât de mici dar care pot însemna atât de mult. Cuvintele te rog şi mulţumesc aparent - doar două cuvinte, în esenţă sunt cuvintele pe care orice persoană se bucură să le audă... Ce păcat însă că tinerii uită mult prea repede ceea ce învaţă mult prea greu.

- Tinere, ţi-ai pus vreodată întrebarea: “Când i-ai zis ultima oară mamei tale că o iubeşti?

- Tinere, când i-ai zis ultima oară tatălui tău: “Tată, ce dor mi-a fost de tine!”?

- Tinere, când i-ai zis ultima oară bunicului/bunicii cuvintele “te rog” sau “mulţumesc”?

Avem treburi mai importante, dar de fapt, ne umplem timpul cu banalităţi vrem să fim ”cineva” dar suntem un banal “nimeni” atâta vreme cât nu ştim să le arătăm adevăratele sentimente celor din jurul nostru! Preferăm să spunem două cuvinte din tastatură în loc să le demonstrăm celor din jurul nostru că nu suntem o generaţie a pierzării, că nu suntem nişte vagabonzi internautici! Trebuie să arătăm că avem şi noi valori morale!

Suntem prea orbi, prea surzi, prea muţi, prea indiferenţi de tot şi toate şi mai ales suntem indiferenţi faţă de Dumnezeu...

Doamne cum poţi suporta sutele de păcate pe care le comitem zilnic voluntar sau involuntar?!

(Annes)

preluare ortodoxiatinerilor.ro

Paradoxul Vremurilor noastre

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem cladiri mai mari dar suflete mai mici;

autostrazi mai largi dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult dar avem mai putin; cumparam mai mult dar ne bucuram tot mai putin.

Avem case mai mari dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii dar mai putin timp;
avem mai multe functii dar mai putina minte,
mai multe cunostinte dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina dar mai putina sanatate.

Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.

Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta dar nu cum sa ne facem o viata,
am adaugat ani vietii si nu viata anilor.

Am ajuns pâna pe luna si înapoi dar avem probleme când trebuie sa traversam
strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari dar nu si mai bune.

Am curatat aerul dar am poluat solul.
Am cucerit atomul dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult dar învatam mai putin.
Planuim mai multe dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim dar nu si sa asteptam.

Am construit mai multe calculatoare sa detina mai multe informatii sa
produca mai multe copii ca niciodata dar comunicam din ce în ce mai putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete;
oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.

Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica
folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri
supraponderale si pastile care îti induc orice stare de la bucurie, la liniste, la moarte.


Sunt niste vremuri în care sunt prea multe în vitrine dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta scrisoare si în care poti
decide fie sa împartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj.

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca
acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine.

Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru ca
aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "Te iubesc" prietenului si persoanelor pe care le îndragesti,
dar mai ales sa o spui din inima.
O sarutare si o îmbartisare vor alina durerea atunci când sunt sincere.

Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa pretuiesti acel moment
pentru ca într-o zi acea persoana nu va mai fi lânga tine.

Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.


Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati.

Lipsa rugaciunii

Slujbele bisericesti…interminabilele slujbe ore intregi de cantece si dialoguri greoaie…cum sa-mi placa?
Aceasta atitudine pare sa fie raspandita foarte mult in randul tinerilor si pare a fi o piedica in calea lor spre biserica, mai ales intr-un secol in care lucrurile evolueaza atat de alert incat ceea ce este la moda azi maine va fi aruncat la gunoi, si tot acest haos naste plictiseala si goana perpetua dupa ceva nou si iarasi nou,
Neo-protestantismul a venit pe piata cu oferte care mai de care mai atragatoare ale credintei, instrumentatie sofisticata, versuri crestine puse pe linii melodice lumesti proiectate in paint pont , seri de tineret cu aer de discoteca si fara urma de duhovnicie, tabere imbibate in manele “crestine” etc. toate acestea ii fac pe unii tineri sa li se para mult mai atragator mediul neo-protestant decat “anacronica ortodoxie”

Ce nu intelegem multi dintre noi este ca orice predica, orice evanghelizare, orice seara de tineret cu muzica pe gustul vremii, nu fac nimic fara rugaciune
Lipsa rugaciunii din viata crestinilor este pentru suflet echivalentul lipsei de oxigen pentru trup, practic fara rugaciune sufletul este mort
Fara rugaciune suntem lipsiti de Duhul Sfant, deoarece Duhul nu se salajluieste in om doar daca acesta-l cere, iar fara Duhul Sfant suntem lipsiti de credinta si fara credinta este cu neputinta sa ne mantuim deoarece dupa cum ne spune apostolul Pavel, credinta, facerea de bine, blandetea, infranarea , curatia etc sunt roade ale Duhului Sfant( Galateni 5)
Ne-a fost harazit sa traim intr-o lume in care consumismul a devenit o religie practic daca nu consumi cu sau fara rost, nu existi, un predicator spunea odata “90 % din timpul nostru in petrecem ingrijindu-ne pentru hazna”
O, daca mancam de 3 ori pe zi sa ne si rugam de 3 ori pe zi macar sa contrabalansam grija pentru trup cu cea pentru suflet
Biserica tocmai pe acest rationament a randuit sfintele slujbe, si anume pentru crearea legaturii cu Dumnezeu, deoarece fara rugaciune nu putem avea o relatie cu Dumnezeu, cum si in familie sau in societate nu putem avea o relatie cu ceelalti, fara comunicare, ori rugaciunea nu e altceva decat comunicarea directa cu Dumnezeu
Sfanta Liturghie este 90% rugaciune, inchinare si doar 10 % predica, nu ca predica ar fi rea dar fara rugaciune nu se ridica cu nimic mai presus de o prelegere de seminar
Inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu, spunea Imparatul Solomon, iar inceputul credintei in Dumnezeu este rugaciunea. Amin

Nu l-am vazut pe Dumnezeu

-Nu l-am vazut pe Dumnezeu dar in fiecare dimineata soarele Lui ma mangaie cu razele sale
-Nu l-am vazut pe Dumnezeu dar in fecare zi ii vad prin ochii pe care mi i-a zidit, creatia Sa
-Nu l-am vazut pe Dumnezeu dar in fiecare clipa ii simt binecuvantarea pe care si-o revarsa peste mine si grija pe care mi-a purtat-o inca de la venirea mea pe lume, daruindu-mi parinti care sa ma ingrijeasca, casa unde sa stau, masa unde sa mananc si pat unde sa dorm

-Nu l-am vazut pe Dumnezeu dar imi da in fiecare zi painea cea de trebuinta prin faptul ca m-a zidit integru cu putere de munca si intelepciune ca sa pot sa scot din pamant painea care ma intareste

-Nu l-am vazut dar in fiecare zi ii calc pamantul pentru ca in milostivirea Sa mi-a dat picioare sanatoase sa pot umbla pe cai bune chiar daca adesea umblu pe cai gresite

-Nu l-am vazut pe Dumnezeu dar zi de zi, ceas de ceas, clipa de clipa ma bucur de tot ce-i in jurul meu pentru ca m-a zidit cu intelepciune si a zidit in jurul meu binecuvantarea Sa

Doamne cat de des uitam sa ne bucuram de lucrurile Tale si cat de usor uitam de prezenta Ta

Cultul Divin public

Conlucrarea spirituala publica nu e altceva decat raspunsul chemarii hristice la unirea si contopirea intr-un singur Trup tainic, a madularelor Bisericii , o unire asemanatoare unirii Treimice , mai multe madulare unite insa intr-o singura substanta
O initiere a fiintei omenesti ,a unei forme de viata de pe aceasta planeta spre o cale a desavarsirii a unirii tainice si a rezidirii rostului celui dintai, o cale spre regasirea identitatii divine a suflarii de viata prezenta in om
Partasia comuna in cultul public al Bisericii atrage dupa sine impartasirea din Duhul care-L descopera in inimi pe Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, dealtfel singura modalitate valida prin care fiinta cu radacini adamice poate ajunge la cunostinta reala a Creatorului si poate depasi stadiul de vietate descoperindu-l pe cel de fiinta, care intregeste sangele vital din punct de vedere biologic cu suflarea divina plamadita in Eden, vitala din punct de vedere sufletesc
Dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, spune Domnul, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor" (Matei 18, 19-20). Prin aceste cuvinte Dumnezeu consfinteste pentru vesnicie cultul public crestin care transcede granitele acestei lumi desavarsindu-se in imparatia cerurilor unde, in viziunea prorocului Isaia are loc plinatatea comuniunii liturgice

Infatisarea ortodoxa a cultului public se materializeaza cel mai concret in slujirea sfintei Liturghii care nu este altceva decat transpunerea eterna repetitiva dar totusi mereu unica a Cinei euharistice din odaia discreta unde Cuvantul s-a impartasit realmente in chip material ucenicilor coplesiti peste masura si confuzi in ceea ce priveste identitatea Celui pe care-L numesc Invatator
Cina transpusa in cultul public crestin de catre prima comunitate a sfintilor devine culmea cea mai inalta a trairii duhovnicesti contopind echilibrat lauda, inchinarea, multumirea si jertfa datatoare de viata izvorata pentru prima data din Golgota si transpusa pentru veacuri pe masa altarului care devine in chip tainic golgota, mormant si scara catre cer

Intelegand unirea testamentelor revelate prin Duhul Sfant de-a lungul desfasurarii planului divin al rezidirii omului, Biserica continua exemplul veterotestamentar al laudelor in cultul divin public, astfel timpul extra liturgic devine tot un timp de rugaciune si zidire duhovniceasca, prin cele sapte laude si o continuare a intalnirilor apostolice din templu , sinagoga sau case partculare.
Numarul sapte nu este intamplator plasat in dreptul laudelor ci a fost revelat prin psalmistul David care in psalmul 118 spune: De sapte ori in zi Te-am laudat”
Luand aminte la indemnul Mantuitorului , cele sapte laude nu sunt altceva decat timpuri de priveghere implinind in adevar cuvantul :
drept aceea privegheati, ca nu stiti ziua, nici ceasul cand va veni Fiul Omului” (Matei 25, 6-13).

Participarea la cultul divin public este esentiala , existentiala putem spune in procesul induhovnicirii si indumnezeirii omului, deoarece prin cele trei functii ale cultului public ((latreutică, harismatică şi învăţătorească).acesta raspunde dorintei credinciosului de adorare a Creatorului implinindu-si sentimentul religios zidit in suflet inca de la zamislire, il umple cu puterea mangaietoare a Duhului fara de care orice tentativa de a deveni credincios este sortita esecului deoarece dupa cum afirma Pavel, apostolul neamurilor, nimeni nu poate ajunge la cunostinta adevarului hristic decat prin Duhul Sfant, apoi ii raspunde ratiunii credinciosului , ratiune care pe langa suflet i-a fost daruita pentru a-l diferentia de vietatile create alaturi de el la intemeierea lumii, impartasindu-l din Cuvantul care s-a facut trup si s-a salajluit in lume ca prin lumina paradisiaca izvorata din Propria-i Fiinta, sa-si ridice creatia la statusul primordial de cununa a intregii zidiri divine