Alegerea îţi aparţine!

Ca să scrii despre Dumnezeu nu ai nevoie de cuvinte potrivite, ci ai nevoie de sentimente pe care să le pui în slujba aproapelui...

“Ne mântuim prin har, credinţă şi fapte bune..”; “Ne mântuim într-o secundă"- sunt vorbe pe care le auzim pretutindeni: la ora de religie, la Sfânta Liturghie sau în familie. Dar aceste simple vorbe trebuie să părăsească spaţiul dialogului, să fie mai întâi înţelese şi apoi interiorizate.

Aşa cum la vârsta de un an copilul învaţă să facă primii paşi, iar apoi prin exerciţiu reuşeşte să meargă ..tot astfel adultul trebuie să înveţe ce însemna “te iubesc “ - nu trebuie doar rostite aceste două cuvinte ci iubirea spusă trebuie dovedită prin gesturi atât de mici dar care pot însemna atât de mult. Cuvintele te rog şi mulţumesc aparent - doar două cuvinte, în esenţă sunt cuvintele pe care orice persoană se bucură să le audă... Ce păcat însă că tinerii uită mult prea repede ceea ce învaţă mult prea greu.

- Tinere, ţi-ai pus vreodată întrebarea: “Când i-ai zis ultima oară mamei tale că o iubeşti?

- Tinere, când i-ai zis ultima oară tatălui tău: “Tată, ce dor mi-a fost de tine!”?

- Tinere, când i-ai zis ultima oară bunicului/bunicii cuvintele “te rog” sau “mulţumesc”?

Avem treburi mai importante, dar de fapt, ne umplem timpul cu banalităţi vrem să fim ”cineva” dar suntem un banal “nimeni” atâta vreme cât nu ştim să le arătăm adevăratele sentimente celor din jurul nostru! Preferăm să spunem două cuvinte din tastatură în loc să le demonstrăm celor din jurul nostru că nu suntem o generaţie a pierzării, că nu suntem nişte vagabonzi internautici! Trebuie să arătăm că avem şi noi valori morale!

Suntem prea orbi, prea surzi, prea muţi, prea indiferenţi de tot şi toate şi mai ales suntem indiferenţi faţă de Dumnezeu...

Doamne cum poţi suporta sutele de păcate pe care le comitem zilnic voluntar sau involuntar?!

(Annes)

preluare ortodoxiatinerilor.ro

Paradoxul Vremurilor noastre

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem cladiri mai mari dar suflete mai mici;

autostrazi mai largi dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult dar avem mai putin; cumparam mai mult dar ne bucuram tot mai putin.

Avem case mai mari dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii dar mai putin timp;
avem mai multe functii dar mai putina minte,
mai multe cunostinte dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina dar mai putina sanatate.

Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.

Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta dar nu cum sa ne facem o viata,
am adaugat ani vietii si nu viata anilor.

Am ajuns pâna pe luna si înapoi dar avem probleme când trebuie sa traversam
strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari dar nu si mai bune.

Am curatat aerul dar am poluat solul.
Am cucerit atomul dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult dar învatam mai putin.
Planuim mai multe dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim dar nu si sa asteptam.

Am construit mai multe calculatoare sa detina mai multe informatii sa
produca mai multe copii ca niciodata dar comunicam din ce în ce mai putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete;
oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.

Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica
folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri
supraponderale si pastile care îti induc orice stare de la bucurie, la liniste, la moarte.


Sunt niste vremuri în care sunt prea multe în vitrine dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta scrisoare si în care poti
decide fie sa împartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj.

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca
acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine.

Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru ca
aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "Te iubesc" prietenului si persoanelor pe care le îndragesti,
dar mai ales sa o spui din inima.
O sarutare si o îmbartisare vor alina durerea atunci când sunt sincere.

Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa pretuiesti acel moment
pentru ca într-o zi acea persoana nu va mai fi lânga tine.

Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.


Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati.

Lipsa rugaciunii

Slujbele bisericesti…interminabilele slujbe ore intregi de cantece si dialoguri greoaie…cum sa-mi placa?
Aceasta atitudine pare sa fie raspandita foarte mult in randul tinerilor si pare a fi o piedica in calea lor spre biserica, mai ales intr-un secol in care lucrurile evolueaza atat de alert incat ceea ce este la moda azi maine va fi aruncat la gunoi, si tot acest haos naste plictiseala si goana perpetua dupa ceva nou si iarasi nou,
Neo-protestantismul a venit pe piata cu oferte care mai de care mai atragatoare ale credintei, instrumentatie sofisticata, versuri crestine puse pe linii melodice lumesti proiectate in paint pont , seri de tineret cu aer de discoteca si fara urma de duhovnicie, tabere imbibate in manele “crestine” etc. toate acestea ii fac pe unii tineri sa li se para mult mai atragator mediul neo-protestant decat “anacronica ortodoxie”

Ce nu intelegem multi dintre noi este ca orice predica, orice evanghelizare, orice seara de tineret cu muzica pe gustul vremii, nu fac nimic fara rugaciune
Lipsa rugaciunii din viata crestinilor este pentru suflet echivalentul lipsei de oxigen pentru trup, practic fara rugaciune sufletul este mort
Fara rugaciune suntem lipsiti de Duhul Sfant, deoarece Duhul nu se salajluieste in om doar daca acesta-l cere, iar fara Duhul Sfant suntem lipsiti de credinta si fara credinta este cu neputinta sa ne mantuim deoarece dupa cum ne spune apostolul Pavel, credinta, facerea de bine, blandetea, infranarea , curatia etc sunt roade ale Duhului Sfant( Galateni 5)
Ne-a fost harazit sa traim intr-o lume in care consumismul a devenit o religie practic daca nu consumi cu sau fara rost, nu existi, un predicator spunea odata “90 % din timpul nostru in petrecem ingrijindu-ne pentru hazna”
O, daca mancam de 3 ori pe zi sa ne si rugam de 3 ori pe zi macar sa contrabalansam grija pentru trup cu cea pentru suflet
Biserica tocmai pe acest rationament a randuit sfintele slujbe, si anume pentru crearea legaturii cu Dumnezeu, deoarece fara rugaciune nu putem avea o relatie cu Dumnezeu, cum si in familie sau in societate nu putem avea o relatie cu ceelalti, fara comunicare, ori rugaciunea nu e altceva decat comunicarea directa cu Dumnezeu
Sfanta Liturghie este 90% rugaciune, inchinare si doar 10 % predica, nu ca predica ar fi rea dar fara rugaciune nu se ridica cu nimic mai presus de o prelegere de seminar
Inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu, spunea Imparatul Solomon, iar inceputul credintei in Dumnezeu este rugaciunea. Amin